Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii a stabilit termenul de pronunțare în dosarul nr. 1025/1/2023 pentru data de 23 iunie 2023 cu privire solicitarea Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj din 23 martie 2023 de a se pronunța asupra unei probleme de drept soluționată în mod diferit de către instanțele judecătorești, respectiv dacă: „În cazul nerespectării termenului de 30 de zile reglementat de art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, asigurătorul datorează penalități de 0,2% pe zi de întârziere?”
Așadar am formulat un amicus curiae în susținerea practicii judiciare potrivit căreia penalitățile de întârziere se calculează de la data scadentă prevăzută de lege pentru plata despăgubirii.
Faptul că hotărârile judecătorești pronunțate în procesele civile menționate anterior produc efective declarative de drepturi, iar nu constitutive rezultă și din teza finală a art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017 care prevede foarte clar că „Plata penalităților se face odată cu plata despăgubirii”, fapt ce confirmă că data scadentă a penalităților este data la care asiguratorul RCA este obligat potrivit legii să achite cuantumul despăgubirilor.
În fapt, ca și regulă, cuantumul despăgubirilor care fac obiectul proceselor civile menționate anterior rezultă din înscrisurile depuse în dosarele de daună, iar instanțele de judecată prin hotărârile pronunțate confirmă dacă, raportat la înscrisurile depuse în dosarele de daună, titularii drepturilor de creanță sunt sau, după caz, nu sunt îndreptățiți să încaseze despăgubirile solicitate, hotărârile judecătorești având așadar un caracter declarativ.
Observăm așadar că despăgubirile nu sunt stabilite de către instanțele de judecată ca și efect constitutiv de drepturi.
În mod excepțional, hotărârile judecătorești produc efecte constitutive în situațiile în care titularii drepturilor de creanță nu depun la dosarele de daună anterior introducerii cererilor de chemare în judecată cererile de despăgubire însoțite de documentele justificative prevăzute de lege – Legea nr. 132/2017 și Norma A.S.F. nr. 20/2017 – precum: deviz de reparație și factură fiscală privind efectuarea serviciului de reparație sau, după caz, contractul de închiriere auto și factura fiscală privind prestarea serviciului de închiriere a unui autovehicul. De asemenea, hotărârile judecătorești produc efecte constitutive în situațiile în care sunt acordate despăgubiri cu titlu de daune morale persoanelor prejudiciate potrivit art. 21 alin. (6) din Legea 132/2017 sau în cazul în care sunt acordate despăgubiri pentru hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre prețioase, obiecte de artă, alte obiecte din platină, aur sau argint, mărci poștale, timbre și pentru dispariția sau distrugerea banilor potrivit art. 22 alin. (4) din Norma 20/2017.
– nu achită despăgubirea în termen de 10 zile calculat de la momentul acceptării de către persoana prejudiciată a despăgubirii propusă de asiguratorul R.C.A. în temeiul art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 132/2017 (în situația daunei totale economice și a plății anticipate efectuării reparației prejudiciului; de subliniat faptul că în cazul despăgubirii pentru lipsă de folosință nu se poate face o plată anticipată, plata despăgubirii fiind condiționată de existența documentelor justificative care dovedesc prejudiciul suferit ca urmare a imposibilității utilizării vehiculului avariat);
– nu achită despăgubirea în termen de 10 zile calculat de la momentul primirii de către asiguratorul R.C.A. a unei hotărâri judecătorești definitive constitutivă de drepturi potrivit celor detaliate mai sus;
– nu achită despăgubirea în termen de 10 zile calculat de la momentul primirii acordului entității de soluționare a litigiului (soluționarea alternativă a litigiilor în domeniul financiar non-bancar SAL-Fin);
Potrivit art. 21 alin. (5) teza finală din Legea nr. 132/2017 penalitățile de întârziere se acordă și atunci când asiguratorul R.C.A. diminuează nejustificat despăgubirea sau în situația în care asiguratorul R.C.A întârzie achitarea despăgubirii care a fost în prealabil comunicată părții prejudiciate ca fiind acceptată la plată.
De subliniat faptul că în situația în care asiguratorul R.C.A. achită despăgubirea la un moment anterior împlinirii datei scadente prevăzute de lege potrivit celor arătate mai sus, nimic nu împiedică titularul dreptului de creanță de a solicita plata penalităților de întârziere de la momentul achitării parțiale a despăgubirii. În aceste condiții, se apreciază că asiguratorul R.C.A. este beneficiarul unui termen de plată la care a renunțat în momentul a efectuat plata despăgubirii.
În primul rând, arăt faptul că nu există nicio dispoziție legală care să condiționeze obligarea asigurătorului R.C.A. la plata penalităților de întârziere de existența unei omisiuni din partea acestuia în ceea ce privește comunicarea într-un anumit termen a unui răspuns „motivat” la solicitarea de despăgubire. O interpretare contrară ar reprezenta o adăugare nepermisă la lege.
În al doilea rând, prin admiterea primului capăt de cerere referitor la plata despăgubirii se constată în mod expres sau implicit că pretinsul răspuns „motivat” oferit de către asiguratorului R.C.A. este nelegal și neîntemeiat și prin urmare nu poate produce efecte juridice; în caz contrar s-ar încălca în mod flagrant principiul de drept potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă în susținerea intereselor sale exprimat prin adagiul latine „nemo auditur propriam trupitudinem allegans”.
În al treilea rând, de subliniat faptul că voința legiuitorului a fost aceea de a impune un anumit standard în privința conținutului și a formei răspunsului asiguratorului R.C.A. prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 132/2017 în scopul restrângerii unor eventuale abuzuri materializate prin conduita asiguratorului R.C.A. care, în lipsa unor astfel de dispoziții exprese, ar fi putut omite să prezinte un răspuns concret și argumentat la cererea de despăgubire, încercând să împiedice sau să îngreuneze astfel acordarea despăgubirilor, inclusiv prin descurajarea persoanei prejudiciate.
Prin urmare, este incontestabilă necesitatea existentei unei motivări adecvate pe de o parte, pentru a cunoaște argumentele care au stat la baza soluției date de asigurator (în raport de care este posibilă, eventual, chiar o soluționare amiabilă a disputei cu privire la cuantumul despăgubirilor) iar, pe de altă parte, pentru a se putea realiza un control de legalitate de către instanțele competente.
În orice caz, existența sau lipsa unei motivări concrete a răspunsului asiguratorului R.C.A. la cererea de despăgubire nu poate condiționa acordarea penalităților de întârziere de la data scadentă prevăzută de lege pentru plata despăgubirii, ci acest aspect produce efecte juridice în ceea ce privește modalitatea de soluționare a capătului principal de cerere privind plata despăgubirii potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 132/2017.
Avocat Bârdan – Raine Danny Gabriel
[1] G.Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Editura Hamangiu, 2015, p. 560.
[2] M. Tăbârcă, Drept procesual civil, Vol. I, Ediția a II – a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2008, p. 713.